Orientarea clasicǎ de la care a pornit totul şi în care sportivii se deplaseazǎ pe jos(în alergare în general) se numeşte orientare de varǎ. Acest tip de orientare a fost şi a rǎmas cel mai popular.

În cadrul acestei forme de orientare, existǎ şi particularitǎţi :

• orientarea de noapte ce presupune parcurgerea traseului noaptea, în plus faţǎ de hartǎ şi busolǎ fiind necesarǎ şi lanterna
• orientarea în parc sau în oraş în care traseele sunt foarte scurte (15 – 20 minute), iar hǎrţile sunt realizate la scarǎ mai micǎ (1:5000) decât cele standard prevǎzute de IOF (1:15000 şi 1:10000) pentru marea majoritate a concursurilor.